Cadru

Cadrul (sasiul) motocicletei este realizat prin sudura, din tevi de aluminiu sau otel. Motocicletele moderne folosesc motorul ca structura de rezistenta a sasiului. Rezervorul de combustibil este plasat de obicei deasupra motorului, intalnindu-se insa motociclete cu rezervorul sub sa sau integrat in sasiu. Jentile pot fi spitate sau realizate in intregime din aluminiu, aliaje speciale sau fibra de carbon.

La exterior, cadrul este cel mai adesea acoperit de carene din material plastic, in intregime sau partial.

Suspensii

Cea mai raspandita configuratie pentru suspensia rotilor la motociclete consta in doua amortizoare telescopice pentru roata fata si un amortizor pentru bascula in care este montata roata spate. Amortizoarele sunt hidraulice sau cu gaz. Recent, acestea sunt montate cu tubul interior la capatul dinspre roata (furca "upside-down") pentru a reduce inertia ansamblului si a imbunatati comportamentul pe drum denivelat.

Variante mai putin traditionale se intalnesc la choppere si motocicletele BMW. Sistemul telelever folosit de BMW asigura o stabilitate mai mare a motocicletei la franare.

Functionarea si ajustarea corecta a suspensiei este esentiala pentru controlul motocicletei, in special la viraje.

Frane

Motocicletele dispun de doua sisteme de franare independente. Frana rotii fata este actionata de un levier situat in partea dreapta a ghidonului, iar frana rotii spate este comandata de o pedala situata langa scarita din dreapta. Toate motocicletele moderne dispun de unul sau doua discuri de frana la roata fata si un disc la roata spate. Motocicletele mai vechi folosesc frane cu tambur la roata spate. Actionarea franelor este hidraulica in majoritatea cazurilor.

Frana cea mai importanta este frana rotii fata, care preia intre 70 si 100% din capacitatea de franare pe o suprafata aderenta, datorita transferului de greutate. Proportia difera si in functie de tipul motocicletei.

Sisteme de tip ABS si de repartizare a fortei de franare pe cele doua roti se pot intalni la unele motociclete.

Motor

Propulsia motocicletei este asigurata de un motor cu ardere interna, in doi sau patru timpi. Prototipuri si serii limitate de motociclete cu motor diesel exista, dar nu sunt raspandite. Capacitatea cilindrica a motoarelor de motocicleta este situata intre 50cc si 2000cc. Motoarele in doi timpi sunt mai des intalnite la motocicletele vechi sau la cele de performanta (un motor in doi timpi genereaza mai multa putere decat unul in patru timpi de aceeasi cilindree).

Configuratiile intalnite sunt foarte variate: monocilindru, doi pana la sase cilindri in V, doi pana la patru cilindri in linie, montati transversal sau longitudinal, doi cilindri orizontali opusi, etc.

Puterea dezvoltata de motor variaza in functie de tipul motocicletei, de la 20-30 CP pana la peste 200 CP. Motocicletele sportive de serie, accesibile publicului larg, pot avea un raport putere/greutate supraunitar.

Transmisie

Ambreiajul motocicletelor este de obicei de tipul umed, cu ungere in baia de ulei sau separata. Ambreiajul de tip uscat este si el destul de raspandit. Cutia de viteze are cinci sau sase trepte de multiplicare.

Transmisia finala cea mai raspandita este cu lant, mai rar cu cardan sau curea de transmisie.